Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. Nucleul celor mai multi atomi de hidrogen din natura contine un proton (simbol chimic: 1H), insa nucleul atomului de hidrogen mai poate contine si un proton si un neutron sau un proton si doi neutroni. In primul caz, acesta se numeste deuteriu (simbol chimic: 2H sau D), iar in al doilea – tritiu (simbol chimic: 3H sau T).

  Continutul de deuteriu al apelor superficiale din zona noastra climatica este de 150 ppm (parti per milion), cu o fluctuatie minima; al precipitatiilor din zona ecuatoriala, de 155 ppm; iar al apelor din partea nordica a Canadei, din interiorul continentului, de 135-140 ppm. Cantitatea de deuteriu din apa variaza in functie de latitudine, dar si de altitudine (are o valoare de 150 ppm la nivelul marii si de circa 130 ppm la o inaltime de 2.000 de metri). Cantitatea de deuteriu masurata in apa este direct proportionala cu continutul de deuteriu al organismelor care traiesc aici.
  Concentratia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu toate ca nu pare mult, daca comparam aceasta cantitate cu masa altor elemente vitale, se observa ca deuteriul este prezent in corp intr-o cantitate de sase ori mai mare decat calciul si de zece ori mai mare decat magneziul.
  O serie de experimente au demonstrat ca apa cu continut scazut in deuteriu poate fi folosita cu rezultate deosebite si fara nici un efect toxic. In plus, are influenta asupra diviziunii celulare. Cu cat concentratia de deuteriu din apa este mai mica, cu atat va fi mai lent procesul de diviziune celulara, ceea ce inseamna ca „imbatranirea” organismului va fi încetinita. De asemenea, in cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc si sansele aparitiei defectelor de diviziune. 

  in anii ‘60, în Uniunea Sovietica, oamenii de stiinta au studiat în paralel doua populatii ale caror membri ajungeau la varste extrem de inaintate si erau foarte sanatosi. Obiceiurile lor, inclusiv cele alimentare, erau foarte mult diferite, însa cele doua populatii aveau ceva in comun: beau apa de ghetar. Apa de ghetar este pura, fiind formata cu mii si mii de ani în urma, cu un procent redus de deuteriu, dovedindu-se a avea si calitati biologice deosebite.

  La copii si tineri, cantitatea de gaze dizolvata in organism este de patru ori mai mica decat la o persoana în varsta. De fapt, pe masura ce noi îmbatranim, apa îmbatraneste si ea si retine din ce in ce mai multe reziduuri sub forma de gaze. Daca reusim sa inlocuim apa “poluata” din interiorul organismului (poluata prin informatie structurala, izotopica, entropica) cu o apa nepoluata, atunci vom reusi sa dam o noua viata si o noua tinerete organismului. Apa cu continut redus în deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta.

 Sursa: www.qlarivia.ro